Piața forței de muncă și Efectul Everest

Piața forței de muncă și Efectul Everest

Încep aceste câteva rânduri cu 2 întrebări care aș vrea să vă urmărească pe toată perioada lecturii care se dorește a fi o scurtă și umilă radiografie a cărei protagonistă este piața forței de muncă.

Care sunt efectele unei ascensiuni rapide pe Everest asupra organismului?

Ce se întâmplă cu corpul uman, odată ajuns la suprafață, după ce a urcat cu viteză de pe fundul mării?

Sunt antreprenor de mai bine de 14 ani, am crescut echipa de la 9 la 29 de membri în 4 ani de zile. Media de vârstă a colegilor este sub 27 de ani. Consider că tinerii au nevoie de încurajare, de a li se acorda șanse pentru a se exprima, pentru a-și arăta valoarea.

Mai sunt de acord că în cazul unui management modern nu ar trebui să facem referiri la angajați ca la o resursă. Gândindu-ne la forța de muncă nu ar trebui să vorbim despre o piață pentru că asta ar însemna că tranzacționăm oamenii ca pe vremea sclaviei.

Simt însă că direcția în care ne îndreptăm este una care nu va produce efecte pozitive pe termen lung.

Auzim pe de o parte din ce în ce mai des vorbindu-se despre program flexibil, despre reducerea numărul de ore a normei de muncă, despre drepturi și beneficii, despre părăsirea locului de muncă unde ajungi să te plafonezi, despre dreptul de a-ți alege angajatorul, despre dorința de a încerca lucruri noi, de a primi provocări.

De partea cealaltă a baricadei se discută despre automatizare, despre înlocuirea oamenilor de către roboți, despre dispariția job-urilor, despre găsirea de soluții pentru a produce mai mult cu aceleași resurse umane, despre a crea business-uri care să nu fie dependente de oameni.

Dacă facem o analiză simplă, parcă am vorbi despre extincția rasei umane.

Toate aceste direcții nu sunt întâmplătoare. Până la urmă oamenii de afaceri, antreprenorii pun bazele organizațiilor cu scopul de a obține profit iar piața forței de muncă ar trebui să le fie un aliat.

Sunt adeptul evoluției personale, profesionale și o suțin din tot sufletul, dar nu este corect ca cei cărora le acorzi girul la angajare să părăsească corabia înainte de a deveni performanți pentru organizație. Ar trebui ca toată lumea să înțeleagă că afacerile sunt mecanisme complexe în care fiecare piesă are rolul ei bine determinat și că lipsa uneia duce la un dezechilibru.

Ar trebui să fie conștientizat faptul că un sigur an petrecut la un loc de muncă nu este de ajuns, nici pentru angajat ca viitor profesionist pentru că nu are șansa de a se integra pe deplin, nici pentru grupul în care ajunge, pentru echipă.

Am devenit foarte individualiști, plecăm de la un angajator la altul cu atâta ușurință, nu ne mai interesează ce se întâmplă în spatele nostru. Nu ne pasă de cei care rămân în urmă. Ajungem să mușcăm mâna care ne-a hrănit. Ne transformăm în dușmani. Puțini suntem cei care lasăm loc de bună ziua.

Din nefericire pentru marea majoritate EU a devenit mai important decât NOI.

Tinerii care își caută acum locuri de muncă fac parte dintr-o generație considerată de sacrificiu, motiv pentru care au cu atât mai multă nevoie de ajutor.

Nu vreau să mă erijez într-un deținător al tuturor soluțiilor, al adevărului absolut. Consider că noi, antreprenorii, putem să le oferim ajutorul, să determinăm o schimbare.

Consider că în lupta pentru a atrage cât mai mulți recruți, în dorința de diferențiere, facem concesii mult prea rapid. Părerea mea este că ar trebui să creștem exigențele, nu cu mult și să nu ne mai lăsăm intimidați de ideea că am putea pierde.

Mă gândeam la un moment dat care ar fi impactul în piața forței de muncă dacă ar exista un cazier al angajatului? Cum ar fi să avem o evaluare a acestuia venită de la fiecare angajator anterior? Mă gândeam dacă din punct de vedere legal, raporturile de muncă nu ar trebui reglementate diferit, să se vină și în sprijinul angajatorului.

Mi-am spus atunci că dragoste cu de-a sila nu se poate.

O soluție ar fi ca valorile sănătoase să fie aduse din nou în prin plan iar asta trebuie să fie o asumare a tuturor.

Evoluăm, percepțiile se schimbă, nu ne putem împotrivi. Ce putem face este să controlăm viteza cu care are loc această transformare. Să nu uităm că atât ascensiunea rapidă pe Everest cât și urcarea bruscă de pe fundul mării are efecte devastatoare asupra noastră!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *